Legislatie

1. Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 11/2013 din 10 iunie 2013 admite recursurile in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 460, din 25 iulie 2013.

In practica judiciara de pana acum nu exista un punct de vedere unitar referitor la aplicarea si interpretarea normelor de dreptul muncii cu privire la posibilitatea instantei de judecata legal investite cu judecarea unei contestatii impotriva deciziei prin care s-a luat o masura disciplinara fata de salariat, de a modifica sanctiunea disciplinara luata de catre angajator.

S-a stabilit ca in cazul actiunilor ce au ca obiect contestatii impotriva deciziilor prin care au fost luate masuri disciplinare impotriva salariatului, in situatia in care se admitea contestatia, solutiile pronuntate refelectau conceptii diferite din punctul de vedere al posibilitatii instantei de judecata de a substitui sanctiunea deja aplicata cu o alta sanctiune mai blanda, mai putin aspra.

Inalta Curte retine ca, fiind  legal sesizata cu judecarea contestatiei impotriva deciziei enuntata de catre angajator, instanta are indatorirea de a verifica concordanta cu normele legale in vigoare si temeinicia masurii luate, indeplinind astfel un control devolutiv de natura jurisdictionala.

Pentru a determina, a evalua asupra caracterului grav al abaterii disciplinare, precum si asupra modului de adaptare si aplicare in mod concret a sanctiunii in raport cu criteriile concret stabilite de legiuitor, instanta in afara de posibilitatea aprecierii probelor administrate in cursul cercetarii disciplinare prealabile efectuate in baza dipozitiilor art.251 din Codul Muncii are si posibilitatea administrarii directe a unui probatoriu suplimentar.

In acest cadru legislativ, daca se constata ca sanctiunea disciplinara este nejustificata, nemotivata in raport de seriozitatea abaterii disciplinare, instanta va dispune admiterea contestatiei, anularea partiala a deciziei contestate si inlocuirea sanctiunii aplicate de angajator cu o alta masura de sanctionare.

Operand astfel de actiuni, instantele de judecata nu capata echivalentul unor organe disciplinare, ci doar exercita un control asupra masurii sanctionatoare aplicata deja de angajator, marginind astfel anumite limite referitoare la protectia  salariatului in raporturile sale cu angajatorul, tinand seama in acelasi timp si de principiul proportionalitatii, potrivit caruia orice masura adoptata trebuie sa fie proprie, necesara si corespunzatoare scopului urmarit.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile in interesul legii formulate de colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a decis urmatoarele:

Instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, constatand ca aceasta este gresit individualizata, o poate inlocui cu o alta sanctiune disciplinara “.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

2. Ordonanta de plata conform Noului Cod de Procedura Civila

In data de 15 februarie 2013, odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Civila, au fost abrogate O.G. 5/2001 si O.U.G. 119/2007 ce reglementau somatia de plata, respectiv ordonanata de plata.

La momentul actual, ordonanta de plata este prevazuta sub toate aspectele (materie, parti, porcedura)  in Noul Cod de Procedura Civila, art.1013 – art.1024.

Procedura ordonantei de plata se aplica creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege.

In prezent, ordonanta de plata este aplicabila raporturilor juridice dintre persoane fizice sau dintre persoane fizice și persoane juridice, cât și raporturilor juridice încheiate între profesioniști.

Noua reglementare instituie insa, sub sanctiunea inadmisibilitatii, o procedura prealabila, constand intr-o somatie, pe care creditorul este obligat s-o comunice debitorului “prin intermediul executorului judecatoresc sau prin scrisoare recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire, prin care ii va pune in vedere sa plateasca suma datorata in termen de 15 zile de la primirea acesteia”. Doar in situatia in care debitorul nu este de acord sa-si execute obligatiile pe aceasta cale, creditorul va putea introduce cererea privind ordonanta de plata la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta. Singurele mijloace de proba admisibile sunt inscrisurile.

Daca debitorul nu contesta creanta prin intampinare, ordonanta de plata va fi emisa in termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.

Impotriva ordonantei de plata atat debitorul cat si creditorul pot formula cerere in anulare in termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicarii acesteia, putandu-se invoca numai nerespectarea cerintelor prevazute pentru emiterea ordonantei de plata, precum si, daca e cazul, cauze de stingere a obligatiei ulterioare emiterii ordonantei de plata. Cererea in anulare se solutioneaza de catre instanta care a pronuntat ordonanta de plata, in complet format de 2 judecatori.

Cererea in anulare nu suspenda executarea. Suspendarea va putea fi insa incuviintata la cererea debitorului, numai cu dare de cautiune, al carei cuantum va fi fixat in instanta.

Nu sunt incluse in sfera de aplicare a prezentului titlu creantele inscrise la masa credala in cadrul procedurii de insolventa.

Trebuie subliniat faptul ca prescriptia extinctiva se intrerupe de la data comuinicarii somatiei, chiar daca partile au ajuns sa-si discute drepturile in fata instantei de judecata.

De asemenea Noul Cod de Procedura Civila a reglementat si o procedura  privind cererile de valoare redusa, mai exact, de pana la 10.000 lei. Aceasta procedura se declanseaza  de catre reclamant prin completarea formularului de cerere si depunerea sau trimiterea acestuia la instanta competenta. Aceasta procedura nu implica prezenta partilor in instanta decat daca se apreciaza acest fapt ca fiind imperios necesar in functie de imprejurarile cauzei. Cererea este astfel solutionata de o maniera prompta, iar toate caracteristicile unei judecati in fata instantei, nemaifiind in aceste circumstante, valabile.

In eventualitatea in care exista o cerere incidentala sau accesorie ce nu poate fi solutionata in cadrul prezentei proceduri, intrucat nu sunt indeplinite cerintele prevazute de lege, aceasta va fi disjunsa si judecata potrivit dreptului comun.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

3. Incepand cu 5 aprilie a.c., vom fi obligati sa achitam facturile in cel mult 30 de zile, cu exceptia cazurilor in care s-a stabilit un alt termen cu partenerii de afaceri

Aceasta noua modificare a fost adusa de Legea nr. 72/2013 publicata in Monitorul Oficial nr. 182 din 2 aprilie 2013.

Astfel, legea privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a sumelor rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante impune un termen maximal de plata a facturilor, mentinand insa si un termen legal de plata derogatoriu.

Legea nr. 72/2013 introduce astfel un termen maximal de 30 zile calendaristice calculat in cazul tranzactiilor comerciale din mediul privat: de la data primirii facturii, de la data primirii bunurilor sau prestarii serviciilor, daca data primirii facturii este incerta sau de la data finalizarii procedurii de receptie (perioada de receptie poate dura cel mult 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau prestarii serviciilor).

Noua lege implementeaza astfel dispozitiile Directivei  2011/7/CE privind combaterea intarzierii la plata in tranzactiile comerciale. Acest act trebuia deja aplicat de tara noastra pana la data de 16 martie a.c.

Iata care erau, pe scurt, cerintele incluse in Directiva CE:

-    Autoritatile publice trebuie sa plateasca pentru bunurile si serviciile pe care le achizitioneaza in termen de 30 de zile calendaristice sau, in circumstante exceptionale, in termen de 60 de zile calendaristice.

-    Libertatea contractuala in tranzactiile comerciale ale intreprinderilor: intreprinderile trebuie sa isi plateasca facturile in termen de 60 de zile calendaristice, cu exceptia cazului in care se stabilesc intentionat alte conditii si in cazul in care termenul nu este in mod vadit injust pentru creditor.

-    intreprinderile au automat dreptul sa solicite dobanzi pentru platile intarziate si pot obtine automat o suma minima fixa de 40 EUR cu titlu de compensatie pentru costurile de recuperare a sumelor. Ele pot solicita, de asemenea, compensatii pentru toate costurile de recuperare rezonabile restante.

-    Rata statutara a dobanzii pentru platile intarziate creste la cel putin 8 puncte procentuale peste dobanda de referinta a Bancii Centrale Europene. Autoritatile publice nu au voie sa stabileasca o rata a dobanzii pentru plati intarziate sub acest prag.

-    Intreprinderile pot contesta mai usor in instantele nationale clauzele si practicile vadit injuste.

-    Mai multa transparenta si o campanie de informare mai intensa: statele membre trebuie sa publice ratele dobanzii pentru platile intarziate astfel incat toate partile implicate sa fie informate.

-    Statele membre sunt incurajate sa instituie coduri de practica privind platile la termen.

-   Statele membre pot continua sa mentina sau sa puna in aplicare legi si reglementari care sunt mai favorabile creditorului decat dispozitiile directivei.

Noile prevederi aplicate in legislatia nationala stabilesc astfel ca exceptie de la obligatia de plata a sumelor rezultate de pe urma contractelor amintite mai sus fac urmatoarele situatii:

- creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa;

- creantele rezultate in urma unui mandat ad-hoc, concordat preventiv ori al unei intelegeri incheiate ca urmare a unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societati;

- contractele incheiate intre profesionisti si consumatori.

Diferenta dintre contractele cu furnizori din mediul privat o constituie faptul ca la incheierea contractelor cu statul, profesionistii si ceilalti semnatari nu pot alege de comun acord o data in ce priveste emiterea sau primirea facturii, legea stipuland in acest sens ca orice astfel de clauza prinsa in contract va fi lovita de nulitate.

Aceeasi lege obliga la plata unor dobanzi penalizatoare in cazul un care bunurile sau serviciile achizitionate nu sunt achitate la timp. Penalitatile se calculeaza conform art. 3 din OG nr. 13/2011, exceptie facand cazurile in care s-a stabilit, prin contract, o alta valoare. La aceste dobanzi se adauga, la cererea creditorului, o despagubire de minimum 40 de euro, inca din prima zi de intarziere cu plata.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

4. Decizia nr.10/2013, publicata in Monitorul Oficial nr.450/23.VII.2013 - Caracterul alternativ sau subsidiar al celor doua modalitati de comunicare a procesului-verbal de constatare si sanctionare contraventionala si a instiintarii de plata

Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata cu o problema de drept ce a generat practica neunitara, problema ce vizeaza modalitatea de interpretare si aplicare a dispozitiilor art.27 teza I, raportat la art.14 alin.1, art.25 alin.2 si art 31 alin.1 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu raportare la caracterul alternativ sau subsidiar al celor doua mijloace de comunicare a procesului-verbal de constatare si sanctionare contraventionala si a instiintarii de plata.

Normele de drept asupra carora se face referire in cadrul acestui recurs in interesul legii sunt urmatorele:

-    “Comunicarea procesului-verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului” art.27 teza I din OG2/2001;

-    “Executarea sanctiunilor contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii “ art.14 alin.1 din OG 2/2001;

-    “Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea, in termen de cel mult o luna de la data aplicarii acesteia”art.25 alin.2 din OG2/2001;

-    “Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia” art.31 alin.1 din OG2/2001.

Solutionarea chestiunilor care prezinta aspecte neclare au avut rolul de a edifica modalitatea de aplicare la speta a dipozitiilor normative mai sus citate, privitoare la prescriptia executarii sanctiunilor contraventionale, respectiv de a determina momentul de la care incepe sa curga termenul de decadere, de 15 zile.

Intaietate a avut problema de drept referitoare la stabilirea caracterului celor doua mijoace tehnice de comunicare, transmitere a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, si anume sa se determine daca sunt alternative, recurgerea la una dintre acestea fiind necesara si suficienta sau daca una este subsidiara celeilalte.

Inalta Curte a apreciat ca este necesar sa i se dea contravenientului posibilitatea sa ia la cunostinta realmente de actul incheiat, precum si data comunicarii acestuia, pentru a avea astfel posibilitatea efectiva de a-si formula apararile. De aici se deduce ca, procedura afisarii procesului-verbal de contraventie la domiciliul/sediul contravenientului  se va intrebuinta numai in conditiile in care din variate motive nu s-a izbutit cominicarea prin posta, cu aviz de primire.

Al doilea diferend ce a trebuit solutionat este acela al stabilirii momentului comunicarii procesului verbal de contraventie, presupunand ca persoana sanctionata, desi informata, prin oficiul postal, nu s-a prezentat in vederea ridicarii corespondentei sau a refuzat primirea acesteia. In aceste conditii trebuie facuta o distinctie, mai exact consecintele sunt diferite in ipoteza neprezentarii pentru ridicarea corespondentei fata de situatia in care este exprimat un refuz referitor la primirea corespondentei.

Asadar, plecand de la presupunerea ca persoana sanctionata, desi avizata, nu s-a prezentat la oficiul postal pentru a ridica corespondenta, organul constatator va trebui sa foloseasca varianta subsidiara de comunicare a procesului-verbal, si anume, prin afisare. Trebuie avut in vedere ca intoarcerea plicului cu mentiunea “avizat”, “neavizat”, “expirat termen pastrare” nu reprezinta momentul de la care incepe sa curga termenul de formulare a plangerii contraventionale.

In situatia refuzului explicit de primire a comunicarii prin posta, cu aviz de primire, se incumba a se considera realizata comunicarea in momentul manifestarii refuzului, fara a mai fi necesara comunicarea in  modalitatea subsidiara. Aceasta ipoteza este prevazuta si de legea procesual civila care instituie o prezumtie absoluta de cunoastere a actului, intemeiata pe atitudinea subiectiva a partii, expres manifestata si pe exigenta prevenirii si sanctionarii abuzului de drept din partea acesteia.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilind ca:

- Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contraventie si a instiintarii de plata,  prin afisare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicarii prin posta, cu aviz de primire; - Cerinta comunicarii procesului-verbal de contraventie si a instiintarii de plata este indeplinita si in situatia refuzului expres al primirii corespondentei, consemnat in procesul-verbal incheiat de functionarul postal.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

5. Inregistrarea in scopuri de TVA.
Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.1984/2011 privind stabilirea criteriilor pentru conditionarea inregistrarii in scopuri de TVA, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.361, din 24 mai 20111, din 24 mai 2011, stabileste criteriile in functie de care se conditioneaza inregistrarea in scopuri de TVA prin optiune si procedura de solutionare a cererilor de inregistrare in scopuri de TVA.

Organele fiscale vor verifica daca desfasurarea activitatii economice are loc la sediul social sau la sediile secundare si daca acestea exista faptic, daca administratorii, asociatii si persoana impozabila au fapte inscrise in cazierul fiscal, precum si criteriile de evaluare referitoare la sediu, societati lichidate, societati pentru care a fost declansata procedura insolventei, societati aflate in inactivitate temporara la Registrul Comertului, contraventii, cetatenia administratorilor, conform instructiunilor pentru acordarea punctajului aferent criteriilor de evaluare cuprinse in actul normativ la care facem mentiune in material.


In functie de rezultatele analizei efectuate de organele fiscale pentru solutionarea solicitarilor persoanelor impozabile, se emite Decizia de aprobare sau de respingere a inregistrarii in scopuri de TVA in maximum 15 zile lucratoare de la data depunerii declaratiei de mentiuni si se comunica solicitantului conform art. 44 din Codul de Procedura Fiscala.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


6. Sediul social al societatilor comerciale
Potrivit modificarilor aduse Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale, prin OUG nr.54/2010 privind unele masuri pentru combaterea evaziunii fiscale, pentru inmatricularea unei societati comerciale precum si pentru schimbarea sediului social, sunt obligatorii :
- inregistrarea documentului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social, la organul fiscal teritorial in a carei raza se afla imobilul cu destinatie de sediu social
- Obtinerea certificatului emis de organul fiscal teritorial pentru spatiul cu destinatie de sediu social.


Conform procedurii de solicitare si eliberare a certificatului pentru spatiul cu destinatie de sediu social si de inregistrare a documentului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social, aprobata prin Ordinul Presedintelui ANAF nr.2112 publicat in Monitorul Oficial nr.443/2010, in vederea eliberarii acestui document titularul dreptului de folosinta asupra imobilului va depune o cerere la Administratia Finantelor Publice in a carei raza teritoriala se afla situat imobilul. Cererea va fi insotita de :
- actele doveditoare a dreptului de folosinta , cum ar fi : titlu de proprietate, contract de vanzare cumparare, contract de inchiriere, contract de comodat sau alte acte care atesta dreptul de folosinta;
- actul de identitate ala solicitantului si/sau imputernicirea, dupa caz;
- actul care atesta numirea reprezentantului legal al persoanelor juridice,avand in vedere ca in cazul in care titularul dreptului de folosinta este o persoana juridica, cererea va fi depusa de reprezentantul ei legal sau de persoana imputernicita.
Cererea se poate depune la registratura organului fiscal, caz in care actele doveditoare ale dreptului de folosinta se prezinta in original si in copie, sau se poate trimite prin posta , cu confirmare de primire,caz in care actele doveditoare a dreptului de folosinta se trimit in copie legalizata. Termenul de solutionare a cererii este 5 zile lucratoare.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


7. PFA pot angaja terte persoane in domeniul lor de activitate
Urmare a aparitiei Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 46/2011 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 350/20.05.2011, prin care se modifica si se completeaza art. 17 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 44/2008, incepand cu 20 mai 2011, persoanele fizice autorizate (PFA) pot angaja in calitate de angajator, terte persoane cu contract individual de munca.
Potrivit noilor reglementari, o PFA poate angaja salariati ce desfasoara activitate chiar in domeniul autorizat al PFA , insa nu se poate angaja pe sine. Pentru celelalte profesii libere sau activitati reglementate prin Legea speciala, actul normativ nu produce efecte si nici nu modifica desfasurarea activitatii.

 
Powered by GateIT